Al doilea iepure care mă mânase aici era ocazia rară de-a întâlni, într-o singură oală, atâția „jurnalieri” și vajnici reprezentanți ai blogărelii autohtone – care, în ultimii ani (cam de când e și competiția asta) au tot zgâlțâit canapelele și pernuțele pe care se lăfăia media “dirijată” (tradițională, să-i spunem...) impunându-i să schimbe, pe ici pe colo, sau măcar să mimeze schimbarea termenilor relației sale cu publicul (încă perceput ca legumă). Nu întâmplător acarii marilor informații și-au pus, mai nou, scribii să țină bloguri, ba le-au înscris și în competiție și le-au susținut, consistent, după cum s-a și relatat (tot pe ici și pe colo...) Să ne-ntoarcem, însă, la intrarea în Fabrică și să spunem că sutele de invitați făceau locul lesne de reperat: coada din stradă era suficient de tentantă încât trecători să-ntrebe, ca-n vremurile de aur, „la ce se stă aici”, „ce se dă” etc. De stat, nu prea s-a, doar la festivitate, apoi s-a dansat în draci. De dat, s-au dat: tricouri la intrare, insigne, cartele de bere moca și premii să-i mulțumească pe toți: opt de la juriu și opt de la publicul blogocrat. N-o să fac copy/paste cu detaliile privind premianții și disputatele coronițe – găsiți totul pe blogul organizatorilor. Dintre toți, m-am bucurat și-am aplaudat din urechi pentru misterioasa Lucia.T, al cărei blog, Terorism de cititoare a luat locul III la categoria Cultură (un fel de muscă la bloguri). Dar, pentru că tot am un fix cu fotbalocrația română, am să remarc, fără scandări speciale, că primul blogger al patriei, după măsura juraților, e acum cronicarul sportiv (GSP & Antena 1) Cătălin Tolontan, laureatul categoriei Cel mai bun blog – coroniță peste care-a mai îndesat încă două, pentru cel mai bun blog de sport (votul publicului) și Cel mai bun blog despre media/advertising (votul juriului). E atât de lesne să “cârcomentez” încât nici n-o fac (de altfel s-a și fluierat copios, la festivitate, mai ales dinspre cei ce, prin bloguri, duc o gherilă anti-mainstream, cei “alternativi”, anti-trust). Mai mult, voi extrage din blogul lui un pasaj care chiar mi-a plăcut (nu-i chiar singurul...): “Povestea continuă. Miracolele îşi digeră cărăuşii.”
Am să trec acum la partea cea mai fierbinte a serii... Cea în care Cosmin Dragomir (fost cronicar la Oglinda Literară, fost scriitor de viitor, mai nou “mondenist” și cel mai proaspăt fost jurnalist de la VIP...) m-a anunțat că echipa blogului pe care-l reprezenta mai nou, Fizzy.ro, a adus-o la summit-ul blogger-ilor pe Alina Plugaru.
N-am nicio gară cu mondenitățurile, dar asta chiar reușeam să îmi amintesc: duduița în cauză își croiese loc prin sinapsele publicului cu o singură, mare, ispravă –în fapt, o simplă declarație: cum că intenționa să bată recordul autohton la gang-bang, făcând sex cu 60 de masculi într-o zi. Vedetă o fi fost ea și-nainte (Wikipedia ne spune că, la cei 21 de anișori, „a avut o ascensiune rapidă, într-un timp relativ scurt” în industria porno, având nume de “scenă” ca Alina Blue sau Enrika Dolls) dar abia așa s-a aflat... Cu câteva luni în urmă, duduița blocase iar sinapsele publice înscriindu-se în PLD, organizația sectorului 1: „este o tânără iubită de mulți români, lucru care ne va ajuta în cursa pentru alegerile europarlamentare”, aprecia vicepreședintele filialei, Bogdan Diaconescu. “În toate partidele există câte o blondă, care face furori. Vreau să fiu ca Elena Udrea", decretase proaspăta peledistă, pe care noua fantezie (politică) o costă doar trei lei pe lună, adică fix cotizația... Cât privește cealaltă fantezie, cu 60 de iepurași, s-a răzgândit între timp. Sfătuită, spune-se, chiar de maica Ciociolina (alta care-a împletit armonios sexul cu politichia): “e prea tânără pentru asemenea dezmăț!” În ciuda răzgândirii teribile, vestea prezenței sale la Fabrică stârni mare freamăt în blogărime: dacă, dacă se decide acum, chiar acum, să spulbere recordul ăla? Candidați s-ar fi găsit cu sutele pentru cuvenitul gang-bang… Mai împins de Cosmin, mai împiedicat de nevastă, mi-am croit drum spre ea, pentru un scurt interviu: nici că se putea material mai picant la o așa adunare. Din păcate (și ce păcate!) reportononul meu fu lovit brusc de-o anerecție digitală, așa că am fost nevoit să folosesc unul de împrumut, oferit de Cosmin. Acea discuție, însă, va rămâne pe vecie secretă, din două picini: 1. zgomotul teribil din club m-a împiedicat să pricep mare lucru din ce-mi răspundea; nu mi-a păsat, căci urma să ascult mai târziu înregistrarea, în tihnă. 2. Cosmin, fostul viitor scriitor și viitor fost amic nu s-a ostenit să-mi trimită înregistrarea nici până azi... Nu-i o cauză așa disperată ca să insist. Cine știe, poate s-a răzgândit duduița din nou, ca-n povestea cu gang-bang-ul record. Nu-mi rămâne decât să vă invit să completați personal, după propria fantezie, incendiarele-i meditații pe temele senectuții, finitudinii, morții… (Mda, cam asta-i tot ce mi-a trecut prin cap s-o întreb... Eram cu drăgălașa-mi soție!)
Un comentariu:
invatat o multime
Trimiteți un comentariu