Alexandru. Pierdut în Riga

Saga asta e fără sfârşit! Trimis de ICR în Suedia la un atelier de traducere, Alexandru Vakulovski a fost abandonat la Riga, unde-a făcut escala pe drumul de-ntoarcere spre Chişinău. Cadou de ziua lui! Din câte am înţeles (i s-a spus), deşi s-a făcut rezervarea biletului de avion, organizatorii au uitat să confirme/plătească şi călătoria de-acolo. Nu e un fleac, când i-au lăsat ca diurnă doar vreo 30 de euro, păpaţi demult prin Suedia... Mai rău, singura cale de comunicare cu Sandu e prin internet; şi, cel puţin deocamdată, s-a întrerupt şi asta. Sper să găsească unde să-şi încarce bateriile. Cine are o legătură la Riga, informaţii utile sau îl poate ajuta la modul cel mai concret să-i lase urgent mesaj pe blog.
actualizare1: a fugit la autogară, cea mai apropiată legătură e un autocar spre Kiev, ajunge acolo mâine dimineaţă la 10. Sper să-l mai prindă. De-acolo mai vedem. Ufff. Bine că mai avea nişte bănuţi, şi o soţie turboninja care-a intrat mintenaş în priză... La ICR nu găseşti uşor nici măcar un link, darămite o fiinţă care să răspundă la telefon duminica şi să ofere soluţii de criză. Iar în Riga nu avem decât un consulat onorific...
actualizare 2: Alex e în continuare în Riga, a prins autocarul dar n-a putut pleca, îi trebuia viza de Belarus. Am reuşit să iau legătura cu cineva din ICR, sper că se va găsi o rezolvare cât de curând.
actualizare 3: S-a dezlegat şi şarada: vina aparţine exclusiv companiei de zbor, Air Baltica. Cursa a fost anulată şi-au încercat să-l fraierească pe Alex că n-a fost plătit biletul! Asta probabil ca să nu-i treacă prin cap să le ceară, cum e şi firesc, să-i asigure altă cursă, cazarea şi masa, cum spun reglementările internaţionale. Iar cei de la ICR, deşi e duminică, s-au mobilizat exemplar. Au reuşit să ia legătura cu agenţia, i-au găsit altă cursă, pt. mâine, cu escală la Roma, au luat legătura cu el şi urmează să-i rezolve i-au rezolvat cazarea în Riga la hotel de 3 stele [Best Western] :) Chapeau. Uite că nu toate cele rele vin de aici...

* foto: mâna lui Sandu la Antoneşti, 2010 :)

M-au păcălit?

Azi, 1 aprilie 2010, am primit următorul document prin e-mail:

NESECRET

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

G5-1 / P/ 778/ 22.03.2010

Stimate Domnule Mugur Grosu,

Vă aducem la cunoştinţă că situaţia la care faceţi referire a fost soluţionată în data de 25 februarie 2010, prin depunerea jurământului de credinţă şi dobândirea cetăţeniei române.

Cu deosebită consideraţie,
Director
Direcţia Relaţii Consulare
Ministerul Afacerilor Externe

şi:
Va rugam sa confirmati primirea.

Kafka, frate!
Eu zic că-i păcăleală de 1 aprilie.
Nu cred.
Nu se poate să se fi rezolvat.

Le-am trimis, totuşi, un răspuns. Cine ştie, poate nu-i păcăleală, şi cineva, acolo sus, chiar munceşte:

Vă mulţumesc, sunt la curent cu acel amănunt, însă situaţia nu "este rezolvată" decât în parte. Îmi place să sper că răspunsul dvs. nu e doar o formalitate legală şi trataţi acest caz cu toată seriozitatea, aşa că-mi permit să vă reaminesc că în memoriu vă semnalam şi umilinţele pe care actualul cetăţean român Alexandru Vakulovski a fost nevoit să le îndure, în repetate rânduri, la secţia consulară, unde a fost ironizat, intimidat şi chiar ameninţat (inclusiv pentru ce s-a scris în presă!), motiv pentru care solicitam şi acestea:
la punctul 1 - scriitorul să primească oficial scuze din partea instituţiei care i-a prelungit inutil agonia şi umilinţele
la punctul 2  - vinovaţii să fie demişi. Sper din toată inima să nu vă opriţi aici şi să declanşaţi o anchetă, începând prin a consemna oficial declaraţiile scriitorului Alexandru Vakulovski [un indiciu găsiţi, de pildă, într-un interviu online acordatul ziaristului Eugen Istodor (link)] Astfel de atitudini sunt inadmisibile pentru o instituţie diplomatică de o asemenea importanţă, şi care ar trebui să fie o paradigmă de excelenţă şi bunăvoinţă (măcar ca de la un frate mai mare, mai "manierat", membru al Uniunii Europene, la un frate mai mic şi mai puţin norocos, abia ieşit din negura Sovietelor..). Sunt convins că vă sunt deja cunoscute umilinţele pe care conaţionalii noştri abandonaţi de istorie în partea cealaltă a Prutului sunt nevoiţi să le îndure zilnic în fata unor astfel de funcţionari aroganţi, agresivi, depăşiţi de nobleţea misiunii lor. Încă am naivitatea ca de la misiunile diplomatice româneşti să aştept altceva decât de la "teluricele" noastre ghişee de zi cu zi. O "soluţionare" deplină a acestui caz ar fi, în sfârşit, un semnal de seriozitate, profesionalism, exclenţă.
Vă mulţumesc şi aştept, odată cu Paştele, să aduceti şi dvs. puţină lumină. Sunt, totuşi, vieţile a sute de mii de conaţionali "în joc".
Paşte Fericit

În vederea canalizării

Învăţăm dialogul. E bine. Învăţăm şi Braille dacă e nevoie. Cucoana aia legată la ochi care reprezintă Justiţia* sigur are nevoie:

"Domnule Mugur Grosu,

Am luat cunostinta din petitia adresata Presedintelui României, Domnul Traian Basescu, despre solicitarea dumneavoastra. În vederea analizarii problemelor semnalate, petitia dumneavoastra a fost trimisa la  Ministerul Afacerilor Externe. Urmeaza ca, în termenul legal, institutia sesizata sa comunice, Administratiei Prezidentiale si dumneavoastra, solutia adoptata.
 
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu"

Acesta e răspunsul pe care l-am primit azi la mesajul trimis în 22 februarie la opt adrese oficiale în legătură cu ultima palmă primită de scriitorul Alexandru Vakulovski de la statul român. E a doua oară, în acest caz, când Administraţia Prezidenţială îmi gâdilă orgoliul de nanocetăţean şi reacţionează, fiind şi singura instituţie care-a dat curs, în ambele situaţii, bâzâielilor mele de gâză sub compresor. Cum prima oară Ministerul Justiţiei a percutat abia după ce-a fost împins de la spate de Cotrocean, aştept cu viu interes soluţia adoptată, cu acest prilej, de Ministerul Afacerilor Externe. Minister care nu s-a ostenit să-şi plece urechea elefantină la mesajul trimis chiar de mine, dar care acum, că i-a pus domnul Piscociu piciorul în prag, s-ar spune că-i nevoit să o facă. Sunt curios ce. Între timp Alexandru Vakulovski şi-a redobândit cetăţenia română iar noul ambasador, Marius Lazurcă, abia s-a instalat la Chişinău. Cum remarca şi Teodor Baconschi, e bine că avem acolo un intelectual de anvergură, iar nu un idiocrat. Şi că ambasadorul românilor pe lângă români stăpâneşte bine limba (ba chiar şi literatura) română... Ce-ar mai rămâne de "analizat" şi "soluţionat" din situaţia semnalată luna trecută în bâzâitorul mesaj? Păi să sperăm că se va face, cumva, curăţenie în mafia de la direcţia consulară, că-n loc de pixuri şi ştampile li se vor pune nişte mopuri în mână, şi că cineva îi va prezenta oficial scuze lui Alexandru - în special pentru felul în care autorităţile consulare au înţeles să comunice cu un viitor cetăţean român: prin băşcălii, lecţii de morală şi intimidări. Şi că se va găsi un baros potrivit pentru acele ghişee ale ruşinii, mai groase decât zidul Berlinului, la care conaţionalii noştri fără noroc sunt umiliţi zi de zi pentru că cer înapoi ceva la care n-au renunţat niciodată. Sau, cu cuvintele lui Mihail Vakulovski: "Important e ca acum, după ce un demers de recuperare a cetăţeniei române a putut fi urmărit pas cu pas în public - datorită susţinerii scriitorilor şi a ziariştilor români - acum ar fi normal ca aşa ceva să nu se mai repete vreodată. Ca românii din Basarabia să nu mai fie umiliţi la ghişeele din Consulatul României la Chişinău, să nu mai treacă prin atîtea nedreptăţi. Dacă asta nu se va întîmpla, cazul acesta pînă la urmă pozitiv va rămîne un simplu caz, ceea ce nu e deloc în regulă."

* În imagine, una dintre cele mai fruste imagini ale Justiţiei, datorată gherilartistului Banksy. Aproape că-mi vine să-l invit şi pe el să ceară cetăţenia română. Aşa, ca performance. Cine ştie ce-ar mai ieşi - idiocraţii noştri îi au la inimă pe artişti, doar aţi văzut ce-a păţit şi Nicu Covaci :)

Să ne bucurăm pentru cetăţeanul Sisif!

Azi, 25 februarie 2009, după exact 11 luni de când a fost expulzat din România, şi după aproape 6 ani de când împinge la bolovanul birocraţiei, cetăţeanul Sisif alias Alexandru Vakulovski a ajuns, în sfârşit, pe culme. Printre ai săi. Unde-a primit ce i se cuvine: cetăţenia română. Să ne bucurăm! Să ne veselim! Atât pentru el, cât şi pentru toţi cei care i-au fost alături. Pentru această fantastică lecţie de omenie: nu există armă mai puternică decât o adunare de suflete, la fel cum o funie împletită cu alta fac o frânghie înzecit mai puternică şi mai trainică. Şi cât de bine-i să nu ne lăsăm cuprinşi de lehamitea cu care unii sau alţii se îngrijesc să ne umple până în gât.
Fraţilor, bucurieeeeeee!!!!!!!!!!!!
PS. Cel mai frumos epilog a fost scris chiar de Alex, pe blogul său: "Numele meu era adăugat cu pixul la sfârşitul listei celor care trebuiau să jure. L-aţi adăugat voi!"

Faceţi curat la Serviciul Consular de la Chişinău!

To: traianbasescu@presidency.ro
Cc: ministru@mae.ro, drco@mae.ro, ambrom10@starnet.md, ambrom5@starnet.md, ambrom14@starnet.md, procetatean@presidency.ro, drp@gov.ro

Domnule Presedinte,
Domnule Prim-ministru,
Domnule Ministru al Afacerilor Externe,
Domnule Ambasador,
Excelenţă

Vă scriu atât în nume personal, în calitate de cetăţean, scriitor şi ziarist, cât şi în numele celor peste 1650 de cetăţeni [link] - printre care numeroase personalităţi româneşti - care în ultimele 11 luni au continuat să semneze un memoriu adresat Preşedintelui României şi Ministrului Justiţiei, prin care solicitam acordarea cetăţeniei române în regim de urgenţă scriitorului român de origine basarabeană Alexandru Vakulovski, care fusese expulzat din ţară în luna martie 2009, din cauza că întârziase cu prelungirea permisului de şedere temporară în România, deşi aştepta de 5 ani soluţionarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române [dosarul cu nr. 2924/ RD/2004]
Urmare a demersurilor Administraţiei Prezidenţiale, Direcţia Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei a reacţionat cu promptitudine la memoriul nostru [înregistrat cu nr. 7706/DC/07.05.2009], anunţându-ne că solicitarea va fi soluţionată favorabil [link], ceea ce s-a şi întâmplat la data de 28.08.2009. Mai era necesar doar ca ordinul de redobândire a cetăţeniei să fie înaintat şi semnat de Ministrul Justiţiei, domnul Cătălin Predoiu, ceea ce nu s-a întamplat timp de peste 4 luni. Mai exact, abia la trei zile după ce un articol din revista Vip semnala acest lucru [link], Ordinul cu numărul 184C / 14.01.2010 era, în fine, semnat, astfel încât la 13.02.2010 scriitorul Alexandru Vakulovski primea invitaţia oficială să depună jurământul de credinţă în data de 22.02.2009, ora 14.00, la sediul Institutului Naţional al Magistraturii din Bd-ul Regina Elisabeta nr. 53, Bucureşti. Motiv pentru care Alexandru Vakulovski s-a prezentat în data de 15 februarie la consulatul din Chişinău cu documentele necesare, solicitând viza de intrare în ţară. Iniţial i s-a spus că solicitarea sa va fi soluţionată în regim de urgenţă, ca să poată veni în Bucureşti în timp util pentru depunerea jurământului - era şi firesc, în spiritul legii: din moment ce i se recunoştea, în sfârşit, calitatea de cetăţean român, interdicţia de şedere în România ar fi fost anulată chiar prin acea invitaţie oficială (dacă nu luăm în calcul situaţia absurdă în care o instituţie a statului nu recunoaşte o decizie a altei instituţii a statului!). Totuşi, în ziua de 19.02.2010 Alexandru Vakulovski a aflat că cererea sa de intrare în România a fost respinsă. Mai grav, s-a prezentat de urgenţă la consulat, unde a fost batjocorit de funcţionarii de la intrare, care au refuzat şi să-i programeze o audienţă la consul, şi să-i înregistreze cererea oficială - pur şi simplu nu a fost lăsat să comunice serviciului consular situaţia sa! [după cum a scris chiar el aici - link] Situaţie atât de absurdă încât a provocat un alt val de indignare în media românească - articole în presă, emisiuni radio, zeci de reacţii în blogosferă etc [o monitorizare sumară aici - link]
Astăzi, cu o oră înainte de momentul în care ar fi trebuit să depună jurământul în Bucureşti, am discutat personal cu oficiali de la Direcţia cetăţenie şi Departamentul de comunicare al Ministerului Justiţiei şi am fost informat că au luat notă de situaţia scriitorului şi au făcut toate diligenţele necesare pentru a informa Ministerul Afacerilor Externe de acest caz, astfel încât scriitorul să poată măcar depune azi jurământul la Chişinău. Ei bine, Alexandru Vakulovski s-a prezentat la orele prânzului la Ambasada României din Republica Moldova, de unde a fost expediat fără drept de apel la Consulat, unde a fost lăsat să aştepte în stradă fără să i se comunice şi fără să poată comunica cu nimeni despre situaţia sa - de altfel, ar fi îngrijorător dacă aţi recunoaşte că vă este cunoscută situaţia generală prin care trec sute de mii de conaţionali care-au avut ghinionul să se nască în Basarabia şi care, în disperarea de a-şi redobândi cetăţenia şi încurajaţi de schimbarea cadrului legal, care ar trebui să le uşureze situaţia, trăiesc acum umilinţe şi mai mari la uşile şi ghişeele instituţiilor statului român - cu precădere serviciul consular - care au devenit stat în stat şi care nu fac cinste nici statului român şi nu ne reprezintă nici pe noi, cetăţenii cu drepturi depline de pe malul acesta al Prutului, în slujba cărora se presupune că funcţionează!
Acestea fiind expuse, vă solicităm:
1. soluţionarea de urgenţă a situaţiei scriitorului Alexandru Vakulovski, a cărui agonie pare fără sfârşit şi în faţa căruia statul român, prin instituţiile sale birocratice, e dator să-şi ceara scuze la cel mai serios şi mai asumat mod posibil
2. demiterea întregului serviciu consular de la Chişinău, de sus până jos (după cum aţi văzut, funcţionarii de la poartă şi de la informaţii îşi permit să ia personal decizii în numele instituţiilor pe care le reprezintă) care face de ruşine poporul român în faţa propriilor conaţionali văduviţi temporar de drepturi, şi care nu fac decât să perpetueze, astfel, samavolniciile sistemului stalinist care a înstrăinat "popoarele" noastre. În caz contrar, ne vedem obligaţi să solicităm ca toţi aceşti funcţionari să primească, la rândul lor, interdicţie de şedere pe teritoriul României! Sună absurd? Nu mai absurd decât cele expuse mai sus.

.......................................................
actualizare: informaţii de la Mihail Vakulovski & Moni Stănilă
Nu ştiu care-au ajuns mai repede, hârtiile de la Ministerul Justiţiei spre Ministerul Afacerilor Externe şi de aici mai departe la consulat, sau scrisorile voastre către Preşedintele României, MAE etc, cert e că Alexandru a primit un telefon, prin care era invitat de urgenţă la consulat, unde era aşteptat chiar de consul în carne şi oase. Încă de la început i se reproşa că de ce nu s-a prezentat din prima direct la consul, adică tot Alex era vinovat că n-a reuşit să treacă prin ziduri, prin ghereta funcţionarei de la informaţii şi mopul femeii de serviciu... Şi s-a dus Alexandru (a câta oară??) la consulat, l-a sunat pe acela, cum s-au înţeles, acela i-a răspuns şi l-a poftit să intre. Dar la uşă, iar nu i-au dat voie să intre, până a ieşit unul, adică altul decât acela, i-a luat telefonul la uşă, şi i-a spus că acela e în şedinţă şi nu-l poate deranja, după care a început să-l prelucreze subtil, că nu face bine ce face, că scrie pe net etc, şi că prin ce facem pe net ieşim împotriva MAE şi că o să vadă el! Recapitulăm: deci l-au chemat, dar nu l-au primit, nici n-au discutat despre vreo cale de rezolvare, aşa că, vorba lui Mihail, putem deduce că l-au chemat doar ca să-l ameninţe pe faţă!!! Eventual să-i bage şi-un cip în telefon, să fie băieţii la curent cu tot ce discută, cu cine, ce face şi unde merge...
Aşa-i că-i moşia lor? Aşa-i!

Mobilizare generală

Ultima palmă pe care scriitorul Alexandru Vakulvski a primit-o din partea Statului român - care l-a chemat să-şi depună jurămâtul de credinţă pe 22 februarie dar i-a refuzat viza de intrare în România - a stârnit un val de indignare în rândul celor care, de 11 luni, aşteaptă ca această caracatiţă birocratică vopsită în culorile naţionale să-l repună în drepturi pe unul dintre cei mai urgisiţi orfani ai naţiei. Timp de aproape un an am semnat petiţii, am făcut grupuri de presiune, am scris sute de articole pe bloguri sau în ziare, am înroşit telefoane, emailuri, statusuri, chat-uri şi reţele de socializare, am plâns şi am râs alături de copiii Basarabiei când reuşeau să răstoarne regimul comunist de peste Prut, ne-am indignat, am sperat şi ne-am bucurat pentru fiecare concesie, pentru fiecare oscior pe care sistemul ni-l azvârlea pe sub masă, apoi ne-am indignat iar. E timpul să facem mai mult. Iulian Tănase, unul din autorii morali ai petiţiei din primăvara trecută, a scris o declaraţie de Război: mobilizarea generală începe duminică, 21.02.2009, de la ora 20.00, la Radio Guerrilla.
În plus, reiau o idee mai veche, pe care o discutasem cu Dan Iancu încă de când descoperisem că ministrul Justiţiei aştepta, de peste 4 luni, invitaţii speciale să-şi pună preţioasa semnătură pe ordinul prin care lui Alexandru i se restituia cetăţenia română (pierdută din motive neimputabile lui!): să-i bombardăm cu emailuri pe toţi nemernicii unşi cu demnităţi publice, să le reamintim de cine-s plătiţi şi în slujba cui sunt puşi să lucreze acolo, şi să le cerem demisia dacă sunt copleşiţi de răspunderea cu care au fost investiţi. Propun să începem bombardând cu mesaje următoarele adrese:

Preşedintele României: traianbasescu@presidency.ro
Administraţia Prezidenţială - Probleme cetăţeneşti: procetatean@presidency.ro
Ministrul Afacerilor Externe: ministru@mae.ro
Direcţia Generală de Afaceri Consulare: drco@mae.ro
Guvernul României - Relaţii cu publicul: drp@gov.ro
Ambasada României la Chişinău - Secţia consulară: ambrom10@starnet.md / ambrom5@starnet.md / ambrom14@starnet.md

E inutil să propun şi un model de mesaje pentru că nu vă invit să facem spam civic. Să le scriem după cum ne spune fiecăruia conştiinţa dar să le dovedim că suntem mulţi, că suntem cu ochii pe ei şi că avem aşteptări foarte mari de la angajaţii noştri, mai ales pe criza asta, când o mulţime de minţi luminate au fost aruncate în stradă (ba şi peste graniţă, după cum aţi aflat) şi nu le întinde nimeni un codru de pâine.
..........................................................................
* Vă ţin la curent cu toate reacţiile, pe care le trec în revistă pe măsură ce aflu de ele:
Dan Iancu: Sunteţi cretini?
Moni Stănilă: Unde eşti tu Moise Doamne
Mihail Vakulovski: Eu,cetăţean al Absurdistanului,declar să fiu la fel de absurd şi să-mi iubesc şi mai absurd Patria..
Sorin Dinco: Alexandru Vakulovski nu merită să fie român. Sunt şi alţii la coadă
Şerban Foarţă: Confratele Alexandru
Iulian Tănase: Declarăm război României!
Mircea Ţuglea: Alte zece soluţii pentru Alexandru Vakulovski
Octavian Soviany: Joaca penibilă de-a cetăţenia
Şerban Tomşa: Pentru scriitorul Alexandru Vakulovski
Dana Banu: Nu închideţi ochii, e nedrept ce i se întâmplă lui Alexandru Vakulovski
Andreea Toma: Penibil
Octavia Sandu: Trimite, Doamne, semnul depărtării..
George Asztalos: Europa e pentru visători! Alex Vakulovski refuzat din nou să intre în România
Diana Iepure: Şi românii pot fi solidari. Cazul Vakulovski.
Nicolle Daliss: Pentru scriitorul Alexandru Vakulovski
Andrei Ruse / Fabrica de literatură: A fi sau a nu fi ..român
Răzvan Bibire / Contrasens: Vakulovski si absurdul birocratiei romanesti
Ana Dragu / City News: Zece motive să nu-ţi iubeşti ţara
George Damian / Ziua veche: Cazul Vakulovski: De ce sunt romanii dati afara din Romania?
Alternativ.ro: A fi sau a nu fi român
Gelu Diaconu / ziarul Ring: Astăzi ar trebui să depun jurământul de credinţă
Asociaţia Culturală Ariergarda - Scandal! Alexandru Vakulovski + cetățenia română = așteptându-l pe Godot!
Miruna Vlada: Război pentru Alexandru Vakulovski
Dan Iancu: Scrieţi-le, nu-i înjuraţi
Andrei Ruse / Fabrica de literatură: Interviu cu Alexandru Vakulovski
Şerban Tomşa: Alexandru Vakulovski este fratele nostru
un cristian: ce poţi face când ajungi în ringul prostiei?
Radu Vancu: Cetăţean de onoare al literaturii române, fără cetăţenie română
Sorin Dinco: I-am scris lui Traian Băsescu
George Damian / Ziua Veche: Vakulovski este aşteptat la Consulatul României
Moni Stănilă - Azi la Bucureşti, mâine iar poveşti?
Alex Nicolescu: Vakulovski se luptă iar cu birocraţia românească
Gabriel Bădică: Vakulovski şi cetăţenia
Gheorghe Miron / Ziua de vest: Ariergarda şi Şerban Foarţă, solidari cu scriitorul Alexandu Vakulovski
Grigore Şoitu: Ce poate fi mai blând de atât? /Tinere Vakulovski nu mai aştepta
Oana Dobosi: Vă prefaceți că nu știți cine e Alexandru Vakulovski?
Florin Caragiu: Despre o invitaţie redusă la absurd şi demnitatea umană
Sorin-Mihai Grad / EgoPHobia: Alexandru Vakulovski luptă în continuare cu absurdul autorităţilor mioritice
Moni Stănilă: dedicaţie specială!!! plus informaţii noi!
Gabriel Daliş: Alături de Alexandru Vakulovski
Cetin Ametcea / Arhiblog: Până şi proştii râd de prostia rromânească
George Damian / Ziua veche: Teatrul absurdului continua in cazul Vakulovski
Eugen Istodor: Alexandru Vakulovski oprit sa vina in ROMANIA de functionari de doua parale. MURITTTTTTTIIIIII!
Iulian Tănase / Academia Caţavencu: Kafka, frate! Scriitorul Alexandru Vakulovski a mâncat bătaie de joc de la statul român!
Pavel Păduraru / Timpul: Vakulovski nu poate să-şi depună jurământul

Un jurământ de credinţă cât un divorţ

Pe pagina Ministerului Justiţiei a fost publicat, de curând, un "Tabel nominal cu persoanele care depun jurământul de credinţă faţă de România în data de 22 februarie 2010" [pt. download clic aici.]. Printre cei 341 de viitori cetăţeni ai României îl găsim, la poziţia 320, şi pe scriitorul Alexandru Vakulovski. El ar fi trebuit, aşadar, să se prezinte în ziua de luni, 22 februarie, ora 14.00 la sediul Institutului Naţional al Magistraturii din Bd-ul Regina Elisabeta nr. 53 (vis-a-vis de Parcul Cişmigiu) din Bucureşti, având asupra sa un act de identitate (paşaport sau permis de şedere permanentă sau cartea de rezidenţă), plus 2 fotografii tip legimiaţie", lucruri de care fusese informat personal printr-o scrisoare oficială. Anunţasem asta şi în articolul anterior, când încercam cu greu să-mi temperez entuziasmul, întrebându-mă ce-ar mai putea născoci maşinăria infernal-birocratică ce ne învârte destinele. Mihail îmi şi sugerase cum ar putea continua această telenovelă absurdă* care l-ar fi zăpăcit şi pe Kafka: "Stai să vedem dacă primeşte viza, că abia pe 19 îl anunţă!". Ăsta da scenariu absurd: să-l chemi în Bucureşti, să jure credinţă patriei, dar să-i refuzi viza! Ei bine, i-au refuzat-o!! Recapitulând - după 6 ani în care i-ai făcut declaraţii peste declaraţii de iubire şi i-ai adus dovezi peste dovezi şi ai plătit biruri peste biruri şi ai făcut sacrificii peste sacrificii şi mii de oameni te-au ajutat la peţit, miocardul pietrificat şi igrasios al Statului român se înmoaie subit, te acceptă, îţi spune că-ţi împărtăşeşte iubirea şi te cheamă la nuntă, dar pe la spate îşi tocmeşte voinicii să-ţi pună piedică, să ratezi cununia! După ce-a primit vestea proastă, Alexandru s-a dus într-un suflet la consulatul din Chişinău, cu dovada că Statul român l-a convocat de urgenţă în Bucureşti, dar nemernicii l-au învârtit în loc ca pe-un şoarece. Iată ce mi-a spus Alex: "Am vrut sa intru la consul si nu m-au lasat. Nu m-au lasat nici sa las cerere. De la poartă m-au trimis la o tipă de la informaţii, care trebuia sa faca programare la consul sau să-mi primească cererea, dar care mi-a spus doar, rânjind, că nu pot intra în România. Iar ăla de la poartă a zis că poate cumva pe sub fustă o să reuşesc să-i dau lui consul cererea"...
Blackout.
Ce ar mai fi de zis? Primul lucru care mi-a trecut prin cap, încă de la amiază, a fost să pun aici o listă de numere de mobil şi adrese de email ale unor capete importante, pe care să le bombardăm cu mesaje de protest. Dan Iancu mi-a propus să le cerem demisia. Bine, cui? Cei care se fac vinovaţi pentru continuarea acestei telenovele sinistre sunt fără număr! De la Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi şeful Direcţiei Cetăţenie (imaginaţi-vă că a durat cam 5 luni până decizia de acordare a cetăţeniei române a fost înaintată şi semnată...) până la Ministrul de Externe, şeful direcţiei consulare la Chişinău şi liota de otrepe care-au clădit acolo un stat în stat, un staul privat de muls vaca publică, remarcându-se doar prin scandaluri porno, trafic de influenţă şi afaceri cu vize... Astfel de instituţii nu mai pot fi reformate decât dacă-s rase de sus până jos. Visaţi? Nu se va întâmpla niciodată asta. Aici e doar un orfelinat uriaş. "Naţional". România nu e acasă.
................................................................................................
Dacă doriţi să revedeţi, iată sinopsisul telenovelei horror:
* În urmă cu 6 ani, cererea lui Alexandru Vakulovski de redobândire a cetăţeniei române era înregistrată oficial, în dosarul cu numărul 2924/ RD/2004.
* După aproape 5 ani de aşteptare, pentru că nu-şi prelungise din timp permisul de şedere temporară pe teritoriul României, Alexandru Vakulovski s-a văzut obligat să părăsească ţara la 25 martie 2009, după ce a primit amenda maximă şi interdicţia de-a reveni în ţară în următorii doi ani şi jumătate.
* La 27 martie 2009 a fost iniţiată o petiţie adresată, printre alţii, Preşedintelui României, Traian Băsescu şi Ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, memoriu care solicita "soluţionarea în regim de urgenţă a situaţiei scriitorului basarabean şi asigurarea unui cadru legislativ decent, pentru ca toţi conaţionalii noştri să fie trataţi cu demnitate egală şi să beneficieze de acelaşi respect".
* La 7 aprilie 2009, documentul cu peste 1000 de semnături a fost depus la Administraţia Prezidenţială, Compartimentul pentru probleme cetăţenesti, audienţe şi petiţii, primind numărul de înregistrare 7711. Prin sistemul său automat de colectare a petiţiilor, Ministerul Justiţiei nu a înregistrat decât prima parte a documentului, din cauza unei proceduri abuzive care, fără nicio acoperire legală, limita dimensiunea unui memoriu la 2000 de caractere... O mică "eroare" prin care chiar diriguitorii Justiţiei româneşti reuşesc să fenteze litera legii...
* La 14 mai 2009, într-un discurs în Parlamentul României, Traian Băsescu propunea simplificarea şi urgentarea procedurilor de redobândire a cetăţeniei române pentru basarabeni, iar o zi mai târziu, Executivul adopta Ordonanţa de Urgenţă 36/2009 : mai nou, termenul de verificare a îndeplinirii condiţiilor pentru redobândirea cetăţeniei române urma să fie de maximum cinci luni de la depunerea cererii!
* La 18 mai 2009, Simona CHIRIC, director adjunct al Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei răspundea la memoriul adresat Preşedintelui României (deşi, după cum aminteam şi mai sus, un document similar fusese trimis şi la MJ, însă fusese mătrăşit prin tertipuri tehnice...): Alexandru Vakulovski era informat că cererea sa va fi examinată în vederea avizării, datorită "numărului impresionant de oameni de cultură din România care, în semn de preţuire şi ataşament pentru persoana lui solicitau urgentarea procedurii de redobândire a cetăţeniei române". I se mai solicitau doar nişte acte actualizate, şi părea să urmeze un "plicticos" happy end...
* La 28 august 2009, Comisia pentru cetăţenie aviza pozitiv, cererea fiind inclusă pe un ordin de redobândire a cetăţeniei române ce urma să fie înaintat ministrului Justiţiei pentru a fi semnat. Părea un fleac, dar după 4 luni documentul nu fusese încă nici înaintat nici semnat!! Abia pe 14 ianuarie 2010, la 3 zile după apariţia unui articol în revista Vip care semnala incredibila lentoare a aparatului birocratic, cererea sa de redobândire a cetăţeniei române era aprobată prin Ordinul ministrului justiţiei 184C
* Pe 13 februarie 2010, Alexandru Vakulovski primea, în sfârşit, mult râvnita scrisoare care-l invita să se prezinte pe 22 februarie 2010 în Bucureşti, pentru depunerea jurământului de credinţă. Pe 15 februarie solicita la consulatul din Chişinău viza de intrare în România iar pe 19 februarie afla că nu va putea intra în ţară, pentru că cererea i-a fost respinsă...

* Aş încheia cu un banc prost: la 27 ianuarie 2010, în urma unei vizite la Primăria Chişinăului, Traian Băsescu declara următoarele:
"Legislaţia modificată anul trecut obligă la acordarea cetăţeniei în termen de cinci luni. Foarte mulţi ne reproşează că acordarea vizelor este întârziată. Nu există solicitări de acordare a cetăţeniei care să nu fi fost acordate în termen de cinci luni, dacă dosarele au fost complete şi corecte(...) Sper ca viteza de procesare a dosarelor să crească astfel încât niciun cetăţean care solicită cetăţenia română să nu mai simtă umilinţa birocratică". Lol. În replică, potrivit Mediafax, "Partidul Liberal din Republica Moldova i-a îndemnat pe cetăţenii moldoveni care doresc să îşi redobândească cetăţenia română să se adreseze direct Palatului Cotroceni de la Bucureşti, criticând fariseismul funcţionarilor români"...

Actualizare: Alexandru Vakulovski a publicat pe blogul său toate detaliile ultimei sale umilinţe birocratice (ca să păstrăm topica Administraţiei Prezidenţiale). Un articol halucinant, pe care vă invit să-l citiţi aici.

Iubire veşnică

"salut, Mugur,
a primit Sandu scrisoare,
ca sa vina pe 22 la B sa jure iubire vesnica Romaniei,
acum sper ca va primi viza pt asa ceva,
cica-i spun rezultatul doar pe 19.
cu multumiri fratesti, m."

...au trecut 11 luni

Cazul Vakulovski: adio, dar român cu tine!

Imaginaţi-vă că locuiţi în sectorul 5 al capitalei şi, printr-un joc absurd de împrejurări, aflaţi că acest teritoriu nu mai aparţine României. Primiţi şi-un alt buletin, pentru că sunteţi, mai nou, cetăţean al Republicii Vangheliene, să spunem: de-acum vorbiţi limba vangheliană şi aparţineţi istoriei, culturii şi civilizaţiei vangheliene! Şi mai grav, foştii confraţi vă tratează ca pe-un străin. Pentru a traversa Calea Victoriei vă trebuie paşaport şi viză, plus cuvenitele porţii de umilinţă la vama plasată, ipotetic, la Capşa... Păstrând proporţiile, asta-i drama românilor de peste Prut, abandonaţi în spaţiul fostei Uniuni Sovietice după cedarea Basarabiei. E şi situaţia scriitorului Alexandru Vakulovski, expulzat din ţară anul trecut pentru că-i expirase viza de şedere. Dezgropând acest caz, aproape trecut în uitare, am bucuria să vă anunţ, în premieră, că datorită sutelor de personalităţi care i-au pledat cauza, scriitorul îşi va redobândi în curând cetăţenia română. Îi mai lipseşte o singură semnătură!
(...)

* Articolul complet poate fi citit, de azi, în revista VIP. Esenţialul, însă, este surprins mai jos, în documentul primit de la Biroul de Presă al Ministerului Justiţiei:

„Cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de către domnul Vakulovski Alexandru a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din 28.08.2009. Cererea este inclusă pe un ordin de redobândire a cetăţeniei române ce va fi înaintat ministrului Justiţiei pentru a fi semnat.“

Adică, după cinci ani de aşteptare, şi după modificarea întru accelerare a legii cetăţeniei, un simplu ordin aşteaptă şi tot aşteaptă, de peste 4 luni, să fie înaintat şi semnat! I-o fi lipsind un impuls? Sperăm să-l primească acum! Ori poate semnăm iar o petiţie?

Am reuşit împreună!

În urmă cu mai puţin de două luni – mai exact, din 27 martie, când începeam campania de urgentare a soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române pentru scriitorul Alexandru Vakulovski şi fraţii basarabeni abandonaţi de atâtea decenii de statul român – puţini dintre noi credeau cu toată fiinţa lor că asta va ajuta la ceva. De câteva zile începusem şi eu să fiu muşcat de virusul îndoielii. Pe 6 mai sunasem la Administraţia Prezidenţială să mă interesez de soarta petiţiei pe care, între timp o semnaseră peste 1500 de oameni şi aflasem, după cum mă temeam, că fusese înaintată la Ministerul Justiţiei, de unde nu primiseră încă niciun răspuns, ceea ce îi mira şi pe ei. Ce-i drept, legea spunea că termenul legal de 30 de zile pentru soluţionarea unei petiţii poate fi prelungit, în unele cazuri, cu încă două săptămâni. Pentru că şi acest termen de graţie se apropiase fatal, începea deja să mă încerce fiorul unei binecunoscute depresii. Şi tocmai atunci am primit un e-mail de la Direcţia Cetăţenie, din cadrul Ministerului Justiţiei, cu răspunsul, adresat chiar lui Alex. L-am citit şi nu mi-am putut stăpâni un strigăt, două, trei, l-am recitit de trei ori şi-am început să ţopăi prin casă ca un nebun. În sfârşit o sămânţă de optimism, ba chiar o palmă după ceafa „intelighenţiei“ noastre veşnic dubitative şi mereu încercate de cazne sterile şi de neputinţe! Ce spunea urieşescul Prededinte al Uniunii Scriitorilor din România, domnul Nicolae Manolescu în interviul din Cotidianul? Că astfel de acţiuni inutil de frumoase şi de morale nu mai pot rezolva azi nimic? Uite că au rezolvat! Unde că am reuşit!
Iată mai jos răspunsul oficial, trimis şi prin poştă lui Alex. Nu m-aş mira să se rătăcească şi ăsta la graniţă, pentru că, din câte spune scrisoarea, a mai fost trimis unul, la 31 aprilie, şi n-a ajuns. Am vorbit cu fratele său, Mihai, care era în drum spre Constanţa, şi-am înţeles că actele necesare sunt deja strânse, mai trebuie doar depuse în următoarele zile, când va reuşi să îşi facă drum până la capitală. Aşadar, e o chestiune de zile sau săptămâni. Tuturor celor care au crezut dar şi celor care s-au îndoit dar şi-au înghiţit îndoiala, această bucurie le aparţine în totalitate.

Nr. 7706/DC/ 18.05. 2009
Domnului VAKULOVSKI ALEXANDRU
sat ANTONEŞTI, RN. Ştefan Vodă,
Republica Moldova

Referitor la memoriul (înregistrat la nr. 7706/DC/07.05.2009 ) adresat Preşedintelui României, Domnul TRAIAN BĂSESCU, de un număr impresionant de oameni de cultură din România prin care, în semn de preţuire şi ataşament pentru persoana dumneavoastră, aceştia solicită Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei urgentarea soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române ce face obiectul dosarului nr. 2924/Rd/ 2006, vă facem cunoscut următoarele:

Cererea dumneavoastră, va fi examinată de Comisia pentru Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, în vederea avizării.

I.Pentru completarea dosarului, vă rugăm să trimiteţi:

-Copie legalizată la notar după paşaport /cartea/buletinul de identitate, valabil;
-Declaraţie autentificată la notar că nu a mai depus o altă cerere de redobândire a cetăţeniei române;
--Declaraţie autentificată la notar privind menţinerea domiciliului în străinătate sau stabilirea domiciliului în România;
-Cazierul judiciar din România;
-Cazierul judiciar din Moldova;
II. Menţionăm că aceleaşi acte pentru completarea dosarului - în vederea soluţionării - v-au fost solicitate şi prin adresa noastră anterioară nr. 5712/DC/31.03.2009, solicitări căreia nu i-aţi dat curs.

Important
Vă rugăm să menţionaţi pe cerere numele, prenumele, data şi locul naşterii, numele părinţilor dvs, numărul dosarului şi anul depunerii şi adresa de corespondenţă.

Simona CHIRIC
Director adjunct

[PS. Nu în ultimul rând trebuie amintit şi că, la o săptămână după depunerea petiţiei la Cotroceni, Guvernul a decis simplificarea procedurii de acordare a cetăţeniei române pentru foştii cetăţeni români care au dobândit cetăţenia română prin naştere şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau le-a fost ridicată fără voia lor.]

Spre ştiinţa domnului Nicolae Manolescu

Sunt un simplu membru al Uniunii Scriitorilor din România, statut pentru care fac economii serioase ca să-mi pot plăti cotizaţia care, tocmai în acest an de crize a fost mărită la deloc neglijabila sumă de 100 de lei. Cu toate acestea, n-am ezitat nicio clipă să achit câteva sute de mii pentru printarea unei petiţii prin care Preşedintele României era rugat să urgenteze acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski, document semnat până acum de peste 1350 de cetăţeni, printre care nenumărate personalităţi şi foarte mulţi scriitori, majoritatea membri ai Uniunii Scriitorilor din România, precum: Iulian Tănase, Mircea Ţuglea, Ştefan Caraman, Lucian Dan Teodorovici, Traian T. Coşovei, Ştefania Coşovei, Octavian Soviany, Gheorghe Neagu, Şerban Foarţă, Radu Paraschivescu, Dan Iancu, Gabriel H. Decuble, Bogdan Suceavă, Victor Ţarină, Florin Lăzărescu, Vasile Leac, George Vasilievici, Grigore Şoitu, Bogdan Ghiu, Dumitru Radu Popa, Ovidiu Nimigean, Radu Pavel Gheo, Ruxandra Cesereanu, Petru Ilieşu, Vlad Zografi, Dan Stanciu, Leo Butnaru (membru în Consiliul USR), Marcel Tolcea, Liviu Papadima, Liviu Antonesei, Paul Goma (ah, nu se pune? a fost exclus din USR în 1977, inclusiv prin votul dvs.), Dumitru Ungureanu, Tudor Ţepeneag, Romulus Bucur, Liviu Ioan Stoiciu (ah, iar am uitat ceva?), Dumitru Crudu, Nicolae Ţone sau Robert Şerban.

În schimb dumneavoastră, care dispuneţi de infinit mai multe resurse, la două săptămâni după expulzarea lui Alexandru Vakulovski din ţară şi la o zi după predarea petiţiei la Cotroceni, spuneţi într-un interviu din Cotidianul aşa:

“I-am rugat pe colegii din USR să ia legătura cu el şi să vadă exact ce se întâmplă şi cum putem să-l ajutăm. Eu îl cunosc şi pe el şi pe fratele lui, ştiu foarte bine ce e cu el, dar în afară de faptul că ştiu doar că ar fi fost expulzat, nu ştiu nimic. E foarte ciudat ce i s-a întâmplat, dacă i s-a refuzat cetăţenia. O să încerc să dau de urma lui şi să văd ce se întâmplă, când s-or mai linişti lucrurile la Chişinău că deocamdată acolo e revoluţie în toată puterea cuvântului.

Eu nu mai cred de mult în liste de sprijin de genul ăsta. Oficial trebuie făcut ceva. Şi în momentul în care o să am datele şi o să dau de el, o să fac oficial, prin USR, un demers şi o să cer nişte explicaţii. Că se rezolvă sau nu situaţia, nu ştiu. Mi se pare inutil să semnezi, e frumos moral, dar nu rezolvă nimic. Nu e nimeni sensibil la liste de semnături în acest moment. Nu mai e, s-a terminat, asta a fost la începutul anilor 90, a fost un simptom epidermic al democraţiei, ca să zic aşa. Acum nu mai ascultă nimeni, s-a terminat, nu mai au nici o eficienţă. S-au demonetizat. În momentul în care se iese în stradă sau se semnează de sprijin nu numai pentru un expulzat pe nedrept, dar pentru unul care şi-a pus bătăuşii să-i maltrateze chiar pe nişte hoţi, în momentul ăla s-a terminat. Eu nu mai sunt dispus să semnez nimic. Seamănă între ele aceste lucruri. Când i-am văzut ieşind şi urlând că Becali e nevinovat…”

Nu pot să cred că nu puteţi face diferenţa între semnatarii amintiţi mai sus şi bătăuşii lui Becali, între aşa numiţii “golani” din Piaţa Universităţii şi minerii chemaţi să îi cureţe, între tinerii revoluţionari din Chişinău şi vandalii infiltraţi printre ei.

Nu pot să cred că dumneavoastră şi instituţia pe care-o conduceţi, deşi dispuneţi de infinit mai multe resurse decât fiecare dintre noi, aţi reuşit să aflaţi şi să faceţi infinit mai puţin.

Nu pot să cred că tocmai dumneavoastră, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, nu cunoaşteţi, sau găsiţi inutil acest important instrument legal, pe care-l numiţi “un simptom epidermic al democraţiei”, “demonetizat”, “ineficient”, la care „nu mai sunteţi dispus să recurgeţi“, deşi e reglementat de Legea nr. 233/2002 şi O.G. nr. 27/2002:
„Prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice. (...)Autorităţile şi instituţiile publice amintite sunt obligate să organizeze un compartiment distinct pentru relaţii cu publicul, care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari."

Nu pot să cred că aveţi nevoie de cercetări aprofundate şi informaţii suplimentare pentru a vă convinge că scriitorul Alexandru Vakulovski merită cetăţenia română. Despre asta e vorba! Şi pentru că nu pot, încă, să cred toate acestea, vă rog să vă alăturaţi oficial demersului nostru, prin care solicităm acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski (al cărui dosar îşi aşteaptă de mai bine de patru ani soluţionarea), precum şi asigurarea unui cadru legislativ decent, pentru ca toţi conaţionalii noştri să fie trataţi cu demnitate egală, petiţie depusă la Administraţia Prezidenţială, direcţia Probleme Cetăţeneşti, în ziua de 7 aprilie 2009, cu numărul de înregistrare 7711.

În caz contrar, e foarte posibil ca anul acesta să nu-mi mai plătesc cotizaţia.

Frate Alexandru!

Azi împlineşti 31 de ani. Statul român s-a grăbit să-ţi facă un cadou ruşinos, trimiţându-te la origini pe care ţi le-au hotărât alţii. Non-statul Moldova [după cum îl numea, ieri, Frankfurter Allgemeine Zeitung: Ein Nicht-Staat!] s-a grăbit să-ţi facă şi el un cadou, odios. La aşa daruri împărăteşti lângă iesle mi-e cam teamă să te mai întreb ce-ţi doreşti. De fapt ştiu. Mi-ai spus tu. Vrei ca fratele tău să nu mai fie fratele tău de peste Prut, de pe malul ne-drept al Prutului. Şi vrei un stat bazat pe respect şi încredere, nu pe frică şi şantaj. Mă tem de cadourile pe care le-ai mai putea primi. Mă tem că pe malul meu se pregăteşte o spălare pe mâini, iar pe malul tău o spălare de sânge.
Încotro, frate? Încotroceni? Preşedintele a promis multe. Dar dacă-l apucă subit neputinţele? Unde s-o mai apuci? Hai la Justiţie! Te-ai aştepta ca tocmai acolo să nu se respecte legea? Legea spune că te poţi plânge chiar şi prin e-mail. Dar pe site la Ministerul Justiţiei nu-i nicio adresă de e-mail pentru asta! [Cum e, de pildă, la Preşedinţie, model] Găseşti, în schimb, o categorie aparte, petiţii. Unde, vai, dai de o injustiţie! Nu se poate. Ba se poate! Ba nu. Ba da! E acolo un formular lângă care scrie aşa: Petiţie (max 2000 caractere)

Max caractere? Care max caractere? Doar nu vorbim de vreun comentariu pe blog ci de exercitarea unui drept cetăţesc, aşa că-mi pare chiar ilegal să impui o astfel de limită, chiar şi de caracter(e). Legea nu spune nimic despre asta! Ar fi fost şi culmea să spună. N-am de ales, însă, aşa că mă conformez, scurtez, abreviez, tai. Ajung la o formă finală. Care încape. Cel puţin aşa se afişează la mine. O expediez. Primesc un bon digital, de pus bine, pentru identificare:
66840a90-ffc6-4715-b403-6fbfe8e35bc3
Primesc şi un e-mail. Şi turbez: e un auto-răspuns din care rezultă că am depus un text ciuntit fix unde trebuie, ca să se încheie aşa: "Considerăm că România şi-a ales un destin periculos dacă-şi permite, în schimb, să alunge peste graniţe un om de c". Un om de c!!! Şi nimic altceva!! Cum ar veni, s-a "nimerit" să lipsească chiar obiectul petiţiei, cererea! Mă pun şi scriu, nu-i nimic. La adresele relatiipublice@just.ro , la cetatenie@just.ro ba, din disperare de cauză, chiar şi la presa@just.ro. Şi explic. Şi rog. Şi solicit. Ca, în conformitate cu legea (o vorbă de dânşii inventată!) să fie luată în considerare forma completă, nu trunchiată, cu confirmare de primire şi număr de înregistrare. A trecut o zi, apoi încă una. Nimic. Din trei destinatari n-a răspuns nici măcar unul. Măcar simbolic, onomatopeic sau emoticonic. Pentru ca eu, cetăţean neglijabil înmulţit cu 1207 să mă conving că ce scrie acolo pe site e pe bune: Responsabilitate, Eficienţă, Integritate (3 vorbe tot de dânşii inventate!). Şi, mai ales, că la Justiţie se respectă Legea. Ori poate o fi din cauză că, de data asta, n-a fost de faţă şi presa? Deocamdată, nu mai sunt multe de spus. Număr zilele şi aştept un răspuns. Favorabil sau nu, alb sau maro, va veni. AMR max 28!
Apoi, dacă n-o fi să fie aici, uite care va fi următorul pas: am reţinut, între situaţiile legale prin care cetăţenia română poate fi acordată prin reducerea termenelor procedurale, două categorii interesante:
1. personalităţile recunoscute pe plan internaţional!
2. solicitanţii care au investit în România sume care depăşesc 5 milioane de Euro! [la început se cereau 500.000, apoi s-a mai lucrat la preţ]. Cu alte cuvinte, cetăţenia poate fi şi cumpărată! Cum ar veni, orice spălător de bani sau de creier ţi se poate băga în faţă legal, cu un cec.
Avem două variante. Ori iei premiul Nobel (pentru mai puţin nu cred că se deranjează nici măcar femeia de serviciu dintr-un minister..), ori strângem pentru tine 5 milioane de Euro! Cam aici doream să ajung, frate, la cadoul meu pentru ziua ta: în caz că se spală ăia pe mâini sau picioare cu petiţia îţi promit că vom strânge 5 milioane de euro. Doar ţara noastră merită ce-i mai bun!
Aşadar, asta-i următoarea campanie: 5 milioane de Euro pentru Alexandru! Nu sună monstruos de frumos? Ca tot ce ne leagă de malul ăsta... Sau celălalt.

PS. Ştiu şi la cine merg primul. La Becali! Că tot s-a smerit recent şi a zis că banii nu-l mai interesează.

Ne vedem la Cotroceni!

Marţi, 7 aprilie, ora 13.00, petiţia pentru acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski va fi depusă oficial la Preşedinţia României, Compartimentul pentru probleme cetăţenesti, audienţe şi petiţii.

Petiţia a fost semnată de peste 1100 de persoane, de la Harry Tavitian, Dan şi Lia Perjovschi, Bogdan Ghiu, Thomas Ciulei, Paul Goma, Mitoş Micleuşanu, Şerban Foarţă, Liviu Papadima, Radu Paraschivescu, Ruxandra Cesereanu, Dumitru Crudu, până la semnatari care s-au declarat simpli cititori sau oameni scandalizaţi de impunerea interdicţiei de intrare în România scriitorului Alexandru Vakulovski.

La ora 12.45, în imediata apropiere a Palatului Cotroceni, la intrarea dinspre Grădina Botanică, mai mulţi semnatari ai petiţiei şi-au dat întâlnire pentru a susţine simbolic demersul. Ca “semn de recunoaştere”, cum bine se potriveşte cu statutul misiei lor, aceştia au convenit să aibă asupra lor una dintre cele 7 cărţi pe care Alexandru Vakulovski le-a scris şi publicat în România.

** foto: Alexandru Vakulovski, slogan: Florin Dumitrescu


** [later edit] Gata. S-a făcut şi asta. Ce-ar fi de zis s-a zis deja aici şi aici şi aici. La mulţi ani, Alexandru!

Scrisoare deschisă pentru fratele Alexandru

[De acum, vă rog să semnaţi petiţia online: clic aici]
***
Domnului Preşedinte al României, Traian Băsescu
Domnului Ministru al Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu
Domnului Ministru al Culturii şi Cultelor, Theodor Paleologu
Domnului Ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu

Scriitorul român Alexandru Vakulovski, născut pe 9 aprilie 1978 în localitatea Antoneşti (Suvorov) din Republica Moldova, a primit interdicţie de a intra în România în următorii doi ani şi jumătate pentru că nu-şi înnoise din timp permisul de şedere temporară în ţara “noastră”. Scriitorul aştepta de aproape 5 ani soluţionarea cererii de dobândire a cetăţeniei române. A locuit mai bine de un deceniu în România, timp în care a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a publicat şapte volume de proză, poezie şi teatru, a tradus numeroase cărţi în limba română, a colaborat cu cele mai prestigioase edituri şi publicaţii româneşti, a activat ca jurnalist la ziarul Clujeanul şi a fost co-fondatorul uneia dintre primele reviste culturale de limbă română din mediul online, Tiuk! Este evocat în numeroase antologii literare ca scriitor român, şi unul dintre cei mai importanţi autori ai noului val.
În ziua de 25 martie 2009 a fost obligat să părăsească România şi s-a întors în comuna natală din Basarabia, unde va locui chiar pe strada numită Vakulovski, după numele tatălui său, care i-a învăţat limba română pe majoritatea locuitorilor comunei basarabene.
Excesul de zel al autorităţilor române care-au dispus această interdicţie e disproporţionat în raport cu lentoarea dovedită de aparatul birocratic al statului în privinţa soluţionării cererii scriitorului de a-i fi restituită cetăţenia română, în condiţiile în care strămoşilor români ai lui Alexandru Vakulovski nu le-a fost niciodată retrasă această demnitate. Alexandru Vakulovski nu e un străin. E un conaţional care a avut ghinionul să se nască de cealaltă parte a Prutului, unde familia sa a fost abandonată de statul român, odată cu cedarea Basarabiei în faţa Uniunii Sovietice.
Incidentul e cu atât mai regretabil cu cât fotbalistului Maximilian Nicu, născut în Germania, i-a fost acordată cetăţenia română în 3 săptămâni! Considerăm că România şi-a ales un destin periculos dacă-şi permite, în schimb, să alunge peste graniţe un om de cultură, după ce aproape 5 ani l-a lăsat să aştepte fără să-i dea nici măcar un răspuns.

Vă rugăm să faceţi tot ce vă stă în puteri pentru repararea acestei ruşini naţionale, prin soluţionarea în regim de urgenţă a cererii scriitorului Alexandru Vakulovski de dobândire a cetăţeniei române.

Vă rugăm să faceţi eforturi notabile pentru asigurarea unui cadru legislativ decent, pentru ca toţi conaţionalii noştri să fie trataţi cu demnitate egală şi să beneficieze de acelaşi respect, fie că vin din Basarabia sau din Germania.

Semnează:
Mugur Grosu, scriitor
Iulian Tănase, scriitor
Harry Tavitian, muzician
Mircea Ţuglea, scriitor
Răzvan Ţupa, scriitor
Constantin Virgil Bănescu, scriitor
Claudiu Komartin, scriitor
Marius Ianuş, scriitor
Radu Vancu, scriitor
Ştefan Caraman, scriitor
Adina Dabija, scriitor
Lucian Dan Teodorovici, scriitor
un cristian, publicist
Vasile Ernu, scriitor
Corina Bernic
Dumitru Ungureanu, scriitor
Nora Dincă, actor, prezentator TV
Elena Vlădăreanu, scriitor
Camelia Hâncu, regizor
Cosmin Dragomir, scriitor
Traian T. Coşovei, scriitor
Ştefania Coşovei, scriitor
Cătălina George, scriitor
Paul Doru Mugur, scriitor
Stoian G. Bogdan, scriitor
Serban Axinte, scriitor
Octavian Soviany, scriitor, critic literar
Alexandru Matei, scriitor
Stelian Vicol, scriitor
Gheorghe Neagu, scriitor
Monica Stănilă, scriitor
Şerban Foarţă, scriitor
Mihail Vakulovski, scriitor
Carmina Daniela Trâmbiţaş, fondator Tiuk!
Andrei Rinea
Eugenia Reiter
Cristi Cotarcea, scriitor
Ana Toma, grafician
Oana Cătălina Ninu, scriitor
Sorin Dinco, scriitor
Andrei Gheorghiu, arhitect
Andreea Toma, scriitor
Mirela Neculcea, scriitor
Radu Paraschivescu, scriitor
Mihai Duţescu, arhitect
Carmen Nicoară, scriitor
Gelu Diaconu, scriitor, jurnalist
Lorena Lupu, scriitor
Dan Cârlea, scriitor
Andrei Ivănescu, arhitect
Alice Dogoreanu, scriitor
Mihai Zabet, scriitor
Sorin Despot, scriitor
Daniela Luca, scriitor
Andrei Ruse, scriitor
Robert Cosmeanu
Flavius Obeadă
Florin Hălălău, scriitor
Diana Iepure, scriitor
Alexandru Potcoavă, scriitor
Ana-Maria Puşcaşu, scriitor
Dan Iancu, scriitor
Gabriel H. Decuble, scriitor
Antonia Garonfil, jurnalist
Mustafa Emel, economist
Ilieş Gorzo, scriitor
Marin Mălaicu Hondrari, scriitor
Cristiana Radu
Silvia Caloianu, jurnalist, producător tv
Florina Luminos
Ligia Pârvulescu
Vladimir Us, artist plastic
Dana Banu
Mircea Pricăjan, scriitor
Doru Emanuel Iconar
Viviana Muşa, psiholog, scriitor
Bogdan Suceavă, scriitor, matematician
Cristina Ispas, scriitor
Cristiana Toma
Roxana Boboc, PR editura Trei
Domnica Drumea, scriitor
Andrei Gamarţ, scriitor, artist plastic
Cristian Chiriac
Mia Făgărăşan
Petruţ Pârvescu, scriitor, artist plastic
Horia Nicola Ursu, editor
Bogdan Cristea
Victor Ţarină, scriitor
Dan Mihuţ, scriitor
Ştirbu Michaela
Robert Bălan, regizor
Anamaria Şerban, sculptor
Cristina Hasse
Cosmin Perţa, scriitor
Florin Caragiu, scriitor
Teodora Miclăuş, scriitor
Florin Lăzărescu, scriitor
Florea Ioana
Raul Huluban
Vasile Leac, scriitor
Hanno Hoefer, regizor, muzician
Ioan Albu
Oana Soare
Adrian Buz, scriitor
Mihai Tiţa, scriitor
Ioana Bogdan, scriitor, jurnalist
Ovia Herbert, scriitor
Mircea Toma, jurnalist
...............................
De acum, vă rog să semnaţi petiţia online: clic aici. Şi vedem ce mai avem de făcut.

în genunchi, românia!

Statul poliţienesc face ce ştie mai bine: într-o gură plină de carii se extirpă dintele sănătos.

Scriitorul român născut în Basarabia Alexandru Vakulovski a fost expulzat, pentru că-i expirase viza de şedere în românia, după ce-a aşteptat cetăţenia română mai bine de 4 ani, după ce-a absolvit facultatea de litere în românia, după ce-a publicat 7 cărţi în limba română şi-a fost cuprins în numeroase antologii literare drept unul dintre cei mai valoroşi scriitori români contemporani.

Strălucita operaţiune aparţine poliţiei din Cluj, după ce a rezolvat cu succes cazuri la fel de urgente precum jaful armat de la Banca Transilvania, jaful armat de la benzinăria din Mănăştur ori scandalul Fabricii de permise auto din Cluj.

Între timp, un lovitor-cu-piciorul-în-minge din Germania a primit cetăţenia română în 3 săptămâni printr-o simplă umflare de muşchi la ministerul justiţiei, doar ca să poată juca sâmbătă în meciul cu Serbia.

La o ţară care-şi trişează în aşa hal istoria, care a învăţat să aplaude doar la înmormântări, care-i calcă în picioare pe vii pentru o poză cu morţii, nu ne rămâne decât ca sâmbătă seara să ţinem cu Serbia.

În genunchi, românia! Cum te vei mântui după asta? E postul paştelui. În genunchi. Să nu te mai ridici de acolo. Să nu te mai ierte decât sfântul pământ.