sâmbătă, 15 iunie 2013

bogat

noaptea mi te-a furat
cum mărul îl fură pe vierme
de foamea lui

zorii m-au făcut iar bogat
lumea îmi năvăleşte în ochi
şi nu mi-i umple
aerul îmi umple plămânii
şi nu mi-i satură
.

2 comentarii:

Anonim spunea...

e atîta foame de lumină, de viață în tine, frumosule!
dacă aș putea ți-aș da mereu tot restul vieții mele
de fiecare dată
cînd mă învii doar cu o privire
ca să nu cunoști niciodată
altceva decît viața

Iulia spunea...

Frumoasa versurile, si chiar se poate intampla ce ai zis acolo.