Lesní zvěř

Prietenul meu drag Rene Kubasek și-a încheiat mandatul de director al Centrului Ceh București și pleacă din România pentru o vreme. Sunt convins că se va întoarce cumva. Până atunci, rămân cu o mulțime de amintiri frumoase peste golul din piept, despre momente de poezie și exerciții de libertate la care-am avut, uneori, bucuria să fiu și eu parte (precum întâlnirea cu performerul Blahovec), și cu CD-ul trupei cehești Lesni Zver (= animale de pădure), pe care mi l-a dăruit cu o dedicație minunată. Îi întorc darul acum, cu o poezie de insomnie:

Lesní zvěř

se aude prin târg că-n curând
va dispărea de pe piaţă
Rene Kubasek. nu prea cred.
poate-şi lasă mustaţă
şi barbă să guste-un salamalec,
poate-şi pune un flec mai înalt la pantofi ,
să răzbată şi la cerul uzbec.
n-are cum să dispară aşa,
într-o doară.
mai degrabă francul elveţian să devină
bunul samaritean,
Luna să ardă de nerăbdare să se bronzeze
în Bantustan,
Venus să-şi ia cu credit ipotecar o cămară
pe sonda Magellan,
roua Edenului la al Cernobâlului castelan
să fugă s-o lase grea.
cum aşa.

pe bune, nu-mi permit un sevraj,
nu vreau panică, goluri de aer sau anturaj,
dacă originalul lipseşte niţel,
precizez,
merge şi-o piraterie, de chichirez,
sper că pune la cale ceva
vreun chinez.

oricum, trebuie meşterit ceva la urgenţă
să-i ţină locul
cald,
aşa că uite ce vă propun:
se ia un cadru de bicicletă.
se montează la el pedale de pian.
se fac două rotocoale de fum de ţigară
în care se-ntind iute spiţe
din corzi de chitară.
se acordează cu vânt,
se prind de cadru
şi totul se leagă cu un lanţ muntos
surâzător şi lipsit de trufie.
apoi se aşteaptă animalele de pădure.
când vor cânta, va fi bine.