Acolo sus, pe unde vine lumina
iată-ne chiar pe noi
în burta balenei de fier albe şi iuţi.
Noi şi cele două ape lărgindu-se neîntrerupt:
Mediterana şi noaptea.
Una şi-a lăsat fruntea să cadă
în poala celeilalte.
Ai adormit.
Ţi-ai sprijinit pe genunchii mei capul blând
şi-acum genunchii mei se uită la visul tău
prin hubloul acelei pieliţe străvezii.
Apele-s una acum
iar în ecoul lor numai noi.
Turbulenţe.
Dacă s-ar prăbuşi chiar acum
trupul mi s-ar topi definitiv într-al tău.
[din "versuri explicite" / cartea Grossomodo]
3 comentarii:
esti un fel de bacovia urban
mai bine un fel de mâncare uman :)
te salut, tizule
en aquest espai es permet fumar
Up there, where the light comes from,
there we are, ourselves,
in the belly of the speedy iron white whale.
Us and the two waters ever growing larger:
the Mediterrana and the night.
One has let its brow fall
in the lap of the other.
You fell asleep.
You leaned your tender head
onto my knees
and now my knees look at your dream
through the scuttle of that translucent skin.
The waters are one now
and in their echo, just us.
Turbulences.
If it were to fall down right now
my body would melt into yours forever.
Trimiteți un comentariu